Omul,
Dănțuind
Pe marginea lumii,
Zornăie lanțul
Limitelor sale
Însrise în el
Cu dragostea,
Celui de Sus
Când l-a pus pe o cale.
Când uită Scriptura,
Îmbătat de Bachus,
Cade în șanțurile
Conștiinței,
Mânjindu-și mâinile
Cu faptele
Ființei.
Zăbranice cad
Peste ochi
Sacadat
Mătănii tăcute
Nu-l vor salva
De păcat.