Cutremurul ce ți se zbate-n voce
În mine îmi va dărâma pereții
Zadarnic se vor strânge toți poeții
Ca celuloza mea să o invoce.

Tavanul strâmt îmi e icoană-a vieții
Cătușă către A nu fi atroce
Pe brațul meu nu e, să se sufoce,
Chiar rădăcina ce o dai poveții.

Mă îmbăiez în ale tale toane
Sub luna ce e încă-n al ei clar
Iar selenara clipă-n rai de an e.

Pătrunde-n mine un miasm hilar
Și de mă mai ocup cu lira-n van e
Strănut puțin a gripă sub fular.