dansam pe marginea unui pahar
plin cu rotocoale de fum albastru
ce se plimbau nestingherite
între ieri și azi
între azi și mâine
ca pendulul lui Maxwell
în orele de laborator
fără viață
când canicula gustă
strop după strop
din covorul de asfalt
spălat pe față

nu știu sigur
cred că era dimineață
metroul era în stația cealaltă
cu peronul pe partea dreaptă
tu priveai tristă
pe fereastră
rotocoalele de fum albastru
dansau pe chipul meu
la fel de colorat
ca umbra ta de gheață

era prima oară când am coborât
la stația cu peronul pe partea stângă
am partajat rotocoalele de fum între noi
nici calde
nici reci
doar colorate în albastru

la prânz
am adormit cu capul pe fereastră
și-am așteptat tăcut
sărutul apăsat
care mă trezea
dimineață de dimineață
metroul a trecut
prin inima mea ca un cuțit de gheață
umbra ta tristă
privea pe altă fereastră

spre seară
am vărsat paharul
cu rotocoale de fum albastru
pe fața de masă albă
imaculată
ca prima noastră dimineață
și-am plâns cu lacrimi mari
pe umbra ta
atât de colorată

cred că voi lăsa paharul
și fumul
și stația cu peronul pe partea stângă
am să vin la tine la fereastră
încercând să topesc un strop de gheață

în noaptea asta
absurdă și creață
o să mă plimb
între ieri și azi
între azi și mâine
ca pendulul lui Maxwell
în orele de laborator
fără viață