agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-11-06 | |
când arse de vii sunt vlăstare ale neamului tău și se
deschide cu jale pământul să-nchidă în el vieți netrăite când atâtea suflete se zbat între viață și moarte în chinuri cumplite când cele mai grele lacrimi ale lumii în hohote se preling pe obraji de părinți disperați ești îndreptățit să mă-ntrebi cum pot să scriu poezii de iubire... poate sunt un mutant sincer să fiu îți spun când mama tata zăceau în sicriu pe masa din odaia curată la priveghi singur în noapte n-aveam lacrimi să plâng ghemuită durerea plângea în adânc și pornit eram pe scris poema lor de iubire morții i-am răspuns cu poezii de dragoste de vis de curat de zbucium ca și acum în numele vieții și poate așa mi-am făcut scut din teama ce-o simt că ce e dincolo eu nimica nu știu... la viața mea am avut julituri înțepături tăieturi deget strivit metatarsiene frânte dureri percepute cu trăirile vârstei dar toate au devenit bagatele când un bulbuc de smoală topită a sărit pe mâna cu care scriu acum s-a lipit sfârâind pielea și carnea doamne nu-i durere mai mare mai înfiorătoare ca durerea arsurii e singura care ți se pune pe suflet și-a fost doar puțin tocmai că știu auzind de proporția arsurilor lor empatic sufetul meu s-a chircit la aproape de rău... deschid rana acum și mă dor vârstele lor arse pe rugul aprins de sistemul venal... ce poate fi mai sfâsietor decât șoapta buzelor arse a adolescentului "nu-i așa mamă că n-am să mor?" și-a murit... îndreptățit unit tineretul a ieșit pe străzi să-și manifeste durerea mânia dar... aceleași forțe oculte ce-au transformat România în teatru experimental al manipulării maselor s-au infiltrat iar cu cozile lor de topor cănd visteria e plină când FMI-ului nu-i mai suntem datori când cât de cât timid atacăm sărăcia să ne destabilizeze din nou... leatul meu și-a turnat vlaga în creuzetul construirii bun rău sistemul cum a fost tot ce-am făcut a fost în dor de mai bine și-acelor forțe nu le-au plăcut... se știe ce a urmat... avântul se vede-n ruine... ca intr-un serial horror văd parcă scris... "va urma"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate