când plouă peste ale tale sfârcuri
din ochii mei, ce-au rătăcit prin smârcuri
subțire fumul de țigară van e
deasupra-n reconstrucții de tavane.
cu litera mergând pân' la sorginte
sub luna care-n țărmuri de argint e
stăteam în o tăcere carnivoră
la cealălaltă margine de oră.
pămânții își dau coate prin cotloane
zicând afurisenii sub icoane
și zic pe Tatăl nostru mult în șagă
dar va veni și clipa cea de agă
când om primi în casa noastră-n nimburi
vecii la ale Judecății limburi