pentru că în perioada aia
trebuia să punem gratii la ferestre
chiar dacă locuiam la etajul patru
așa se încetățenise
să privim cerul prin câteva bare de metal
să adormim îmbrăcați
îmbrățișați în nopțile când luna
chiar nu mai avea loc să se strecoare
înăuntru

existau dimineți când nu mergeam niciunde
când trupul meu se ridica atât de greu din pat
încât mi se părea că cineva
dintr-o altă lume
a legat deliberat de tălpile mele o clădire
ca să mă vindece
de platfus

foarte târziu am realizat că era mama
cea care se ridica în fiecare zi
să aprindă lumina
din perete