agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-11-08 | |
Pe ceru-albastru și senin,
Un dor în noapte plânge. Și steaua ce arde gemând, În univers se stinge. Te-am înălțat pe steua mea, Punându-i al tău nume, Ți-am daruit din tot ce-ar vrea, Destinul tău pe lume. Din stele salbă ți-am făcut Și ți le-am prins la piept, Râdeai, plangeai și un sărut E tot ce-am vrut s-aștept. Și jurăminte mi-ai făcut, Fără să-ți cer aceasta, Punând pecete un sărut Dar nu știam năpasta. A doua zi eu am plecat La semănat de stele, Tot universul l-am arat, E munca vieții mele. Tu singură când ai rămas, Tăcută și stingheră Privirea-n sus ai aruncat Și te-ai crezut mizeră. Mai sus de steaua mea era O altă stea mai mare, Mai strălucită se vedea Și nu știai că pare. Și-atunci un pas ai vrut să pui Pe steaua-nălțătoare, Te-ai înșelat și-n loc să sui, Ai coborât mai tare. Și-acum de jos, de pe pământ, Te uiți la mine-ntruna, Și gemi plângând, și plângi gemând, Și-ți muști cu jale mâna. Căci ai pierdut tot ce-ai avut În lumea mea stelară, Ai vrut din mult să-ți faci un scut, Ce pavăză precară. Și salba ce-ai avut la piept, Ce Îți părea săracă, De-abia acum o crezi pe drept, Că-i dar de zeu, să placă. Acum degeaba mai jelești, Rămâi o muritoare, Și uită steaua de povești, Și uită că te doare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate