Fata asta nu e câtuși de puțin frumoasă,
însă e legea mea,
e limita dintre verde și roșu,
fata asta o să fie a mea,
vă jur,
pentru că nu e câtuși de puțin frumoasă.

O să îi cânt balade, la la la,
la fereastră, pe stradă, oriunde,
am să valsez cu ea în stații,
în trolee, pe trotuare.
Fata asta nu e câtuși de puțin frumoasă,
dar are un păr, doamne, ce păr,
vreau să îl mângâi,
am să îl mângâi,
nu e frumoasă, e o silabă,
un diftong, triftong, hiat,
e o fată simplă, complicată,
și o să fie a mea, vă jur !

O să îi recit poezii de dragoste,
o să îi aduc ciocolată,
o să îi mănânc zilele cu romantismul meu
de flăcău tânăr și îndrăgostit.
Fata asta nu e câtuși de puțin frumoasă,
e o pauză de respiro,
e aer, pământ, foc și apă,
e zâmbetul frumos al primăverii,
e pescăruș, peste marea mea de îndoieli.

O să îi cânt balade, la la la,
fetei ce nu e câtuși de puțin frumoasă,
dar care o să fie a mea, vă jur !