Privesc la corpul tău și doare clipa,
Când voi veni-n lumina unui fulger,
Și-ți voi simți cu mâna mea aripa,
Mi-e frică măi femeie, că ești înger!

Când palma mea păgână te-o atinge,
Te vei trezi fugind în alte nopți,
Atuncea teama iarăși va învinge
Și timpul mort în lumea celor drepți.

Ridic petala albă cu sunet de mătase,
Privesc iubirea nudă in magica scânteie,
De aripile ei zâmbind se dezbrăcase,
În noaptea ta de înger vei fi numai femeie.

Îmi cere duioșia pe corpul tău să ardă,
În ochi mocnește jarul culorii de cărbune,
Și lava de dorință e lacomă și caldă,
Vulcan îmi e sărutul pe buzele nebune.

Se rușinează noaptea în tainica-i chilie,
Curg de sub pleoape stele sărate, căzătoare,
Și palmele flămânde în cruda armonie,
Încărunțește corpul in dulcea deșteptare.

Balada unui înger se naște-acum în noapte,
Pe-o insulă din ceruri c-o poartă înstelată,
Lumini cobor albastre în căzătoare șoapte,
Și-ncepe acum eternul ,,a fost ca niciodată"...