m-am dus să mor ca voi să fiți
și cum scria-n cartea poștală
eu chiar m-am ținut de cuvânt
dar voi voi ce mi-ați făcut
ați luat un os de-al nu știu cui
și m-ați făcut erou necunoscut
dar eu eu sunt dumitru al lu’ radu al lu’…

adierea de vânt prin câmpul cu flori
e plânsul lăutei ce n-a cântat la nuntă
mângâiere a voastră pe frunte de erou
și toate miasmele amintesc aroma mamei
când tună se-aud vorbele tale tată
picurii de ploaie sunt lacrimi de la iubită
și-n fiecare primăvară pajiștea verde
e tinerețe fără bătrânețe de la zeu

v-am fost la fel de bun ca pâinea lui iisus
până la ultimul strop v-am dăruit vinul
ce mi-ați făcut ce mi-ați făcut...
din mine nu mai crește grâu
și nici nu înflorește via
zadarnic orfanul mă cată printre stele
sunt os într-un mausoleu