De ce Ioane, tu Mărie, n-aveți frică de procurori,
Voi, ce munciți atâta timp, gând nu rămâne de putori,
Să faceți planuri de hoții, sau să stați într-o flecăreală
Și, vă școliți să reușiți, că nu puteți fără de școală.
Cum oare atunci nu puteți voi s-aveți mai mult, să trăiți bine
Și cum păianjeni, ce-ntind plase, prind ei ce nu li se cuvine,
Stând doar la pândă să ia vieți încet, încet, cu picătura
Sugând ce munciți voi o viață și vă alegeți doar cu ura
Că nu faceți mai mult, să dați, să spună că tot ei vă dau…
Ãi de se tolănesc de grași și grei în buzunare stau.
Cum oare, de greșiți vreodată, pentru nimicuri luați bulău
Și faceți ani întregi sub gratii că sunteți răul cel mai rău,
Dar că n-aveți mâinile fine, să scrieți cărți nicicând, nescrise,
Rămâneți să spășiți de-a întregul și vini, ce vi s-au pus de zise,
Că n-ați avut apărători, vini s-aveți numai presupuse…
Așa că sunteți voi la legi dovada-unei dreptăți repuse
În drepturi, de-o egalitate de nou, noua democrație,
În care numai mari pungași punga învechită să-și prescrie
Și, rămân toți, după o vacanță în celulele cu tot tacâmul,
Să iasă să se lăfăiască în tot le-avutu-i cu duiumul…
Atât duium, ce le aparține, că n-au fost probe cum l-au luat…
Să știi Ioane, tu Mărie… Ei-s ”prezumat nevinovat!”?!?
02.11.2015