Se simte bogat deși n-are avere,
poartă-n minte o întreagă lume pe care ne-o dezvăluie,
are-n sine punctul de sprijin.

Stă fără teamă în fața oricui
și-n casa cuvântului este stăpân.

Are înțelegere și bună cuviință,
ce el nu are, nu are nici poporul său.
Aceste lucruri rămân neimportante,
ce se cere este să-ți însușești cât mai mult
nu cunoștiințe ci modul de a opera prin hoție.

Nimic nu se face la vedere dar totul se vede
nepăsarea celor mulți duce la nesimțire,
când sporadic se trezesc, e mult prea târziu.

Unii spun că nu se cade, să facă
prea mult zgomot când el este zadarnic,
cine să schimbe ceva când peste tot sunt numai ei.

Între binele tuturor și scopul lor
e o contradicție în termeni,
declarații sforăitoare vântură mereu
dar cine să le mai ia în seamă,
mulți sunt sătui, pleacă-n afară să scape.