n-am avut până ieri niciun plan
toate hârtiile pe care sincer desenai
ți le aruncam pe fereastră
din rafturile tale ies însă șoareci cu ochii roz
care îți umblă prin pat dezinvolți
rod fiecare iluzie trag de orice tristețe și se emoționează al naibii
cand mă iubești

este lumină între noi ca și cum au ros tot întunericul cu dinții lor albi
tu îți numeri din când în când secundele
au gust de marmeladă ți se lipesc de haine
umede caline

în brațele tale liniștea foșnește este o sete de amurg infinită
câte luni se așază/gutui ale nopții/pe coama dealului
în timp ce îmi numeri imperfecțiunile
cu ochii roz
să nu dai drumul la șoareci nu mai știu dacă au ros tot ce era de ros
minute sărate pescăruși peste mare
poate că dragostea este culoarea ce curge pe șevalet
mâinile tale amare amare amare
cât o stea aprinsă în cer
de inima mea /roz efemer