în profunzimea
trupului acesta cald
de femeie
trăiește o ciută
neîmblânzită
martoră mută
a carnagiului
închinat
lui artemis

până și tu
ai obosit
dragostea mea
vânătoarea aceasta de vise
te-a cucerit
puțin
câte puțin
pereții odăii
împodobiți cu trofee
nu pot substitui
iubirea

întoarce-te
spune-mi că nu ai jucat
teatru
niciodată
lasă armele
pentru
cei care nu au învățat că
pentru a cuceri un suflet
tandrețea
e suficientă

m-am înarmat
cu atâta teamă
în ochii mari

dezarmează-mă

în profunzimea
trupului tău cald
simt mâna lui zeus
plămădind vulcanic
izvoare olimpiene
nectarul ciutelor
însetate
de fanteziile nopților
îmbrăcate în patimi

cupidon
mi-a împrumutat
săgeata de foc
artemis arcul
în care vibrează
întinsă la maxim
o coardă a inimii mele
niciodată atinsă
de pala altui vânt
niciodată dezmierdată
de sărutul altei ciute

iatacul inimii
e tapetat cu chipul tău
relicvele
s-au ascuns în sipetul
din podul fortăreței
fără ieșire de serviciu
și scară de incendiu

n-aș putea să renunț la zbor
la codrii de aramă
unde ți-ai tipărit urmele
cu rune aldine

n-aș putea
chiar dacă mi-ai cere

dezarmează-mă

liliana trif & ioan grigoraș