în tine frunzele sunt galben-roșii,
Copacul vieții leapădă veștmântul
în tine-n tină proaspăt e mormântul;
da-i dimineață, se aud cocoșii

ținut la loc de cinste-i osemântul
și sângele ce l-au lăsat strămoșii;
te gust încet, de-a fi-n vecii frumoșii
și-n duhul tău îmi fac așezământul

cuvinte cad, de ploaie urmărite
și îmi apari în goliciunea-ți fald,
narcoză de-am pupilele mărite

mă iscălesc pe foaie-n viu herald
să-mi fie-aceste vorbe cântărite
să pot muri și să renasc de ard