da, ea își luase zborul undeva departe și
părea că nu are mari probleme cu gravitația
nici cu iubirile ingrate
nici cu vreo interogație metafizică
nici cu răcirea intempestivă a sângelui
cu ironia sorții sau alte clișee...
nici cu el
o vedea pasăre cu ochii intrați în foc
(o nimica toată, o altă vocație de a ei!!)
sufletul ei se mișca precum balerinul
(cineva o imortalizase)
hipnotiza frunzele și vorbea cu pământul
îl făcea ghem de mătase și-l purta direct în
inimă ca pe o povară dragă
fața ei era când foarte aproape când foarte cer
era sau nu era?! fusese?!
ea se auzea se auzea se auzea ca
o silabă deschisă – clopot al dimineții
victoria feminină neclamată
atât de evidentă