e noapte
mi-am adormit cuvintele în balansoar
le-am citit demențiada -
găsită în ultimul anticariat din lipscani
printre fotografii vechi
mesaje îngălbenite
și scântei expirate din umbre

îl ascult pe marradi
celulele din univers se lipesc de mine;
iau foc stelele -
cum omul din coloanele ce susțin
avionul cu fantome
… și-mi parchez sufletul lângă ele -
suave tăcute
căzute pe banca aceasta
cu mască de viață
colorată în comedie

ușor
ating degetele lor prefăcute…

mai am doar vocea
în gândul tău;
cum pot să păcălesc cu ea
două păpădii paralele?
…………………………………

e abur
o mână stângă de aer
învață să apropie
coperțile
mele…

niciunde, 17 noiembrie 2015