sunt zile care stau la masă cu mine
au ochii lipiți de tavan
le privesc zâmbetul galben prin paharul cu martini
și nasul acvilin obstruat de un virus banal

în fiecare noi există un mic monstru
iese prin axilă și întoarce clepsidra cu struți -
unii își uită capul sub pietre
alții se bat doar cu oamenii sluți

eu și zilele mele des comandăm o cafea
prin abur vorbim despre toate
fantome din suflet
cum trece viața haihui
sau cum arde țipând
biserica din litere moarte

seara ne strângem pielea pe gânduri
vertij cheia sol cade pe spate
dansăm step
ca un film vechi cutia cu mănuși
împachetează o misivă
pierdută de moarte
……………………..........

târziu
monștri se întorc
iar dumnezeu zâmbește
dintr-un ghid de supraviețuire
scris într-un război ciudat…

București, 20 noiembrie 2015