în cavitatea visului stau îngeri
cu-aripa lor în multe grele frângeri
se cuibăresc în liniștea pământă
de hazul lor tăcerea mă-nspăimântă.
clocesc în mine de visare Oul,
se prăpădesc și foaia și stiloul
și în sutimi, în veacul cel de clipă
cobai renasc în multa aspră gripă.
iar gândul meu cu moartea de-i vecin
zadar de-atâția doftori și vaccin;
o Coasă-n oase tineri s-a mai rupt
acolo-n crama veche, dedesubt