în scorbura gândului cercetam pe Dumnezeu
și multă necredință era în inima mea;
până mi-am exfoliat sufletul să-i văd înlăuntru;
atunci am simțit o putere
prin toate ciolanele mele vărsate ca apa
și multe minuni am putut face în acest mine
scăldat în apa păcatului

mă viersuiau îngerii,
poemele lor pe hârtia roș a inimii
pocneau din bici pe spinarea sufletului meu
crucea mi se-apropia de duh, nu simțeam durere
în genunchii sufletului, cei zdrobiți de închinare
degetele de scrib îmi scriau cruce pe bust
și drumul spre ceruri îmi era neted