speranțândă viață în urechea de gunoi a cosmosului
ieri era mâine în laboratorul cu memorii
te știu după spargerea timpului de pavaj
o clipită nu moare cu una cu două,
în vitezomania plânsetului tău
pe zăpada hârtiei sunt fructe de călimară,
stiloul le decojește până la cuvânt

mă răceam de frunza ta în toamnă
îți dădeam anunț pe net, că te vând
siropul meu de tuse te condamnă,
ești fum, pe tine de te neavând;
te tușesc în tuse de foc,
Credința în Dumnezeu
mi-e ultima felină