Nu mi-am propus
Vreodată
Să fiu un spectator
Al vieții mele,
Rugându-mă acum,
Ca și-altă dată,
Altare să ridic
ÃŽn suflete lichele.
Că dac-am reușit
Să fac dorului
Portic,
A fost prilej
De mulțumire,
De aceea,
N-o să mă ridic
S-arunc cu un gătej
ÃŽn semnul de iubire,