sunt productiv ca o tuse
ca o maternitate
ca o patrie
ca un coș de termocentrală
ca o holdă
ca un uter de șobolan
ca intestinul girafei sătule
ca o școală
ca o fabrică de diplome
sunt chiar mai productiv decât o televiziune de știri
sunt productiv ca moartea
(devin inevitabil)
ca cloaca unei găini
sau unei peștoaice
ca ceasul care fabrică secundele negre
ca gura bocitoarei sunt de productiv
și ca un deget înfipt în fundul gâtului
ca perna cu care te băteam în cap când eram mici
productiv ca un prizonier torturat
ca un concert rock în flăcări
din care arșii cad
unul câte unul
ca frunzele toamna
ca un uger sunt de productiv
ca un colind și ca un abator
(tu, cel cu ochi de lemn, nu te opri, căci totul este scris cum îți zic)
ca monetăria statului
ca un covor scos după 2000 de ani dintr-o piramidă
și scuturat pe balcon de bunica vecinului meu de la 3
ca norii negri de vară
ca norii negri de iarnă
- ca mintea celui care gândește fulger -
- ca mintea celui care gândește zăpadă -
(de 48 de ani 3 luni și trei zile Lumea îmi șoptește necontenit în ureche
”Vino în Rândul Meu”
și asta mă face din ce în ce mai productiv)
ca Frica sunt de productiv
și ca împreunarea șoarecilor și a iepurilor
(ne-am propus de la bun început să fim onești și acum ne plictisim îngrozitor
pentru că ne-am ținut de cuvânt)
productiv ca oroarea de a fi reprezentat în lumea năpârcilor
(la Judecata de Apoi nu se merge în grup, nu te ții de mână cu nimenea, nu...)
ca ploaia și ca setea de Moarte
ca burta bătrânei Enola Gay
(căci eu sunt viu iar ei sunt morți
și ochiul meu e-n ceață)

atâta doar că eu nu sunt
nici tuse
nici maternitate
nici patrie
nici coș
nici holdă
nici uter
nici nimic din toate acestea ...
*
dar, cu toate acestea,
am citit o poezie a maestrului Nicetas
care începea cu acest vers:
”Putem să smulgem din aripa păsării penele”
și brusc m-am oprit din citit
am luat creionul și am scris acolo sub versul acela
și sub toate celelalte:
”Putem să smulgem din aripa păsării chiar pasărea”
și-am înviat.