aseară ascuns în plușul prosopului de baie
îți urmăream mâinile trecând
peste fruntea largă și părul întins.

cu ochii închiși cu fața în sus te lăsai
biciuită de apa fierbinte să-ți alunge
parcă voind mânia
mânia pe mizeriile trecutului prezentului
ale lumii și vieții ce peste zi te-au atins.

n-am mai urmărit drumul apei pe trupul cărnos
ca din pulpa merelor coapte făcut
doar imaginea chipului tău doar atât
am luat-o cu mine în somn.

m-am trezit și vreau să-ți spun că la mine a nins
nu știu dacă din cer sau din tâmplele mele
dar peste tot e-o mare liniște albă
pufoasă zăpada stăpânește imperial
peste tot și timpul ca o judecată la rece.

oare de ce mă gândesc la fruntea ta
și la ziua ce-ncepe?