Îmi înec amarul în telenovele
Miezul nopții fierbe un pahar cu vin;
Cât îmi lepăd firea și îmi lepăd cele,
Două, trei textile (poate mai puțin).

Telefonul zace, mândrul e departe
Undeva în noapte, colț cu Maglavit.
Nu mai are fise, îmi trimite carte:
“Nu-ncălzi cearceaful... m-am înzăpezit”.

Arde-ncet amarul lemnelor pe foc,
Flăcări îmi dansează cercuri compromise.
Prin fereastră poate, l-aș lăsa prin vise

Zburător să-mi intre ca un cazacioc;
Dar cu iarna asta le-am uitat închise...
Plus că e posibil nici să n-aibă loc.