agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-11-27 | |
din când în când
cu ochiul minții incolor spălat pe față de fiecare dimineață mai sparg câteva șoapte de pe altarul unui vis pierdut apoi plec nălucă-n noapte pe Drumul Robilor să mă hrănesc cu fulgii stelelor sihastre pierdute pe-o Cale presărată doar cu Lapte acolo undeva departe este țara mea născută din Big Bangul primordial pe-o margine de lume fără margini unde ne mângâie deseori câte-un val ce poartă-n el un cântec cu gust de chihlimbar acolo drumurile sunt pietruite cu zâmbetul aștrilor luceferii petrec în nopțile cu lună plină și stau la infinit pe răscruce de drumuri să nu se rănească vreun școlar navetist în miezul zilelor astrale bătrânul soare e dădacă aleargă prin toate punctele cardinale conducând câte-o fată selenară care și-a uitat poarta descuiată acolo este țara mea un tărâm coafat doar cu lumină până nu demult când Marele Nor al lui Magellan i-a pictat cu fond de ten o paloare gălbuie pe față pe Calea Laptelui eu dețin o stea am moștenit-o de la mama mea ea tot așa și-n fiecare an petrec zilele divinității înconjurat de aștrii bătrâni de cei mai tineri ori de câte-o stea pitică de la o vreme n-am mai fost la bunici cei care orânduiesc mersul aștrilor în zonă sub semnul Andromedei care i-a sedus au declarat criză stelară și ne îndeamnă să migrăm spre alte galaxii să le lăsăm doar lor Calea spumoasă a Laptelui câteodată stau și-mi imaginez că au dreptate Drumul Robilor e tot mai greu nu mai e pietruit cu lumina aștrilor ca altă dată nici luceferii nu mai pierd timpul la răscruce de drumuri să protejeze copiii neastâmpărați iar bătrânului soare nu-i mai arde de nicio fată chiar dacă și ele uită în ultima vreme tot mai des poarta descuiată e mult mai greu iar steaua mea tot mai bătrână și parcă nici nu-mi pasă că acolo undeva departe e țara mea ce-a fost cândva în galaxie cea mai frumoasă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate