Nu știu de ce curge noaptea, lumina peste ape
cu lacrimi de stele înghețate pe fața femeilor
rămase cu respirațiile tăiate de curiozitate
pe marginile ce înconjoară cuvintele șoptite.

Ochii mei sparg clipele și le urmăresc
până se sfâșie între ele și dispar,
lumea se minte singură cu împliniri
care n-o fac mai bună, nici mai dreaptă
și prin somnul ei gândurile mor de tristețe
ori de o singurătate neutră.

Nu aș îmbrăca logica în simboluri,
să rup abstractul de concret, empiricul de transcendent
pentru a mă învălui în mister
fie el și metaforic.

Transfigurarea este singura mea scăpare prin Blaga.