nu știu și nici nu cred că medicina
e darul vreun vraci misterios
pentru celebra familie de medici…

știu însă că elev în școala militară
am sărit gardul la domnișoară
și-așa de-ardentă fu idila
că-abia de m-a salvat penicilina

condamnat acum la solitudine
poate să am la cine mă gândi
în nopțile atât de lungi
să am cu ce mă înveli
în iernile din ce în ce mai reci
să am pe umerii cui pune
povara ăstui nume
poruncă din strămoși
și-atunci când eu nu voi mai fi
fiorul iubirii unei alte fete
să aibă cine mi-l împărtăși
în fine să o scurtez
tămadă singurătății mele
zeul a inventat adricina