agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3070 .



Stiu, Tară
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Florinel ]

2015-12-01  |     | 



Știu, Țară, tu n-ai nicio vină,
cum fără de vină ți s-au dus oștenii;
tu nu ești vinovată că ți-au făcut pădurile hârtie
transformată apoi în bani
buni de cumpărat demnitatea, cinstea, onoarea;
că te-au vândut la fier vechi bucată cu bucată,
că te-au tranșat ca pe porcul de Crăciun
și ți-au trimis inteligențele la export,
lepădându-le ca pe niște măruntaie dintr-un vânat,
umplându-te apoi pe tine de scursurile altora.

Trupul tău atât de frumos și de-mpodobit
e acum o rană
pe care o purtăm în inimile de români -
ăia, câțiva, câți mai suntem
și-n care mai bat inimile precum clopotele Catedralei
atât de deranjante pentru cei care ascultă muzica lepădărilor de Dumnezeu.

Te-aș lua în brațe, ți-aș spune că te iubesc,
dar prea aș semăna cu fariseii care te-agață la butonieră,
bătându-se cu harta-n piept,
înfășurați în o mie de steaguri;
Eu nu-ți spun, Țară, nici cât te iubesc,
nici cât ești de frumoasă -
chiar și așa, nespălată și plină de riduri -
nici nu te iau în brațe,
nu-ți flutur nici steagul,
urându-ți vorbe de adormit copiii,
nici nu-ți voi săruta pământul -
prea m-aș asemăna cu iudele care te vând cu-n sărut...

dar port în mine pământul acesta
și toate apele care-l străbat,
pădurile de brazi și foioase -
ce bruma ți-a mai rămas,
urma plugului și pașii Apostolului Andrei
și clopotele și bisericile tale
în care se trage cu praștia,
și bietul tău trup ca o rană
peste care ploile au venit cu sânge.

Nu, nu-ți spun, Țară, că te iubesc
și știu că tu n-ai nicio vină!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!