agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-12-02 | | cu poalele candorii suflecate ies din rama universului prin smerenia rugilor înroșesc iarba răsăritului în fiecare moarte pășesc dincolo decojesc înălțarea trecută din amintire următoarea trebuie să ardă epiderma păcatului mai bine decât s-a priceput aceasta tunica lui nessus e mărime universală și costă mai nimic o viață searbădă ușor se dă la schimb c-o nemurire bonusul de suferință nu se ia în calcul scade greutatea beznei din oameni implicit deschide o poartă fără clanță uneori oricât de ieftini pare că suntem acceptăm vânzarea cu amănuntul a ceea ce n-avem dar credem că ni se cuvine timp de împrumut va sparge mugur sec sau crud grădina e greu s-adun în țesătură viabilă gânduri și atingeri somnambule din când în când câte-o iluminare să nu pozez golaș pe estrada trăirii printre consoane sterile în arbore sefira cinstit îmi/ne va cruța destinul partea vizibilă cea ocultată o vom purta ca un blestem-chemare cu dragoste urând-o că de-atâtea ori ne fură somnul și plutirea amorfă dintre două uitări perfecte de bună voie ochilor li se fărâmă stelele sterpe în ghiocul norocului pentru tăria cuvântului în inima pietrei plăsmuiesc vocale de la supernove imprim vibrația nu schimb nimic (cu orice risc) din incandescențe scrumirile dau o patină nobiliară ființării chiar dacă umbrele țâșnesc odată cu mine din gura primordială nervurile vieții își trag seva din ele nu-mi pot repudia rădăcinile deși pare c-o fac (inconștiența masochistă e proprie doar omului) le-nvăț fotosinteza iubirii în trupul meu se frământă coca minunilor se rumenesc zeic mamă curcubeie în numele tatălui smulg icoanele din vertebre bulboane rebele izvorăsc ca niște licurici din pereții clipei ancorele coboară umflate de soare în nopțile mele botezate mistere au înfășurat îmbrățișări pe copitele celor patru cai înspăimântările trebuiesc dezghiocate din sinapse construiesc temple în fiecare respirație din colbul târziilor înțelesuri cuvântul se ridică precum un ultim descălecător și naște lumina
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate