sunt tot copilul care aștepta anul nou
sub bradul veșnic verde
doar o dată a ars
cu toate bomboanele
cu toată bucuria
de parcă nu a mai fost nimic
doar lacrimi și teamă
și undeva sub bradul făcut scrum
un motan încălțat în roșii cizmulițe
sus tavanul negru și perdeaua arsă
nici măcar cerul nu mai încăpea în ochii mei

oricum atunci crăciunul era interzis
și nașterea și învierea erau undercover
dumnezeu era cosmopolit
iar eu pioner dintr-a-tâia
nu știam de ce se-nchină mama
nici de ce mi-a pus o cruciuliță la gât
să o port atent împreună cu cheia
nu știam de ce sunt importante
dar le purtam cu grijă

între timp am fost la cercul de ateism
nici acum nu știu cum să cred în moș crăciun
îmi este mai ușor să-l neg
dar cred cu tot sufletul în moș gerilă
pe care îl aștept și acum de fiecare revelion