aproape îți simt pașii cum insistă
să traverseze strada
până în dreptul gurii mele care cerșește un strop de apă
nu știm niciunul când ne vom pierde în mințile oamenilor
care ne cutreieră
dar așteptăm unul înaintea celuilalt
cu un pahar gol în mână
știu că îl voi umple la un moment dat
când toți cei dragi nouă vor ieși pe singura ușă care
desparte singurătatea de singurătate
îl voi umple și îl voi bea infernal
înaintea ta
până când o să-și facă efectul
până când îmi vei rosti numele răsturnat în oglindă
cuprins de somn și de brațe
neștiind să mai înțeleagă
cât de mult durează o ușă
și cât de puțin un bine