în piața veche lumea este strâmbă
ies aburi la ferestre de atâta bârfă
cuvintele sunt negre de nesomn
se sapă în ciment șanțuri umplute
cu alcool

aerul sordid deformează trupuri
se mutilează orice sentiment hai-hui
dorm work-aholici pe vise insalubre
mai strălucesc pantofii încă noi
și fericirea bea pe datorie cu portofelul
plin de recile consoane
el etalează femei prin poezie cu lungi picioare
și scurte roz-alambicat vocale
se schimbă bani pe căni duhnind a sărăcie
vorbe sărate zboară într- un cârd de ciori

el fură viața o dă pe datorie
ca pe un câine fără de stăpân
și beat de lume scrie o poezie
sau dă cu sapa respiră la comun