poezia este ca orice sentiment
plată înaltă lustruită întunecată
culorile i se scurg după o sută de ploi
abia atunci curcubeul din ea construiește un pod Mirabeau
sau aprinde un miracol

legătura mea cu poezia este
tot mai strânsă
versuri fardate alunecă pe coala albă
nu am voie însă să opresc
clipa aceea care m-a mușcat de piept
pe când îți întindeam
firescul poeziei mele
cu absolut o mie de cuvinte nevăzătoare

dacă poezie înseamnă să am
inima în palme
atunci zbaterea zborul zorile se vor
înmulți
încă o noapte încă o zi/lună clară în râu/