A început să fulguie peste corăbiile mării,
tu-ți scrii gândurile în jurnalul de călătorie,
niciun țărm nu este mai apropiat decât al meu
niciun val nu se agită mai tare decât cel care se lovește de țărm
și nu se vede nimic împrejur, nici măcar ochii mei aprinși
ca un far din apropierea portului îndepărtat.
Cuvintele sunt scrise cu greutate și consonante,
pline de întâmplări ca niște amfore cu untdelemn.
Atunci am hotărât să te aștept în portul acesta antic
în care pescărușii țipă după vremuri mai bune,
nopțile sunt filigranate cu cântece vechi
adorate de toți marinarii băutori și iubăreți.
Colonadele sunetelor urcă până la sânul femeilor
rupte de tărâmul iubit al austrului
ce îmbrățișează fantezia piersicilor care se tot apropie
ca și corabiile cu vise de țărm.