zorii mi-au dat sentința a fost vis
ca oricare încrezut poet de mână
complexele mă hăituiau până-n oase
ceilalți cum de înving temeinic ziceam
vorbele inundând spațiul între noi
aceleași ferestre spre alte paturi
se mișcă ca pereții din labirint
fără a mai uni cărări comune jocului
de a găsi ieșirea din toate astea
astfel încât marea satisfacție se amână
până ce o nouă civilizație exprima-va
vechea civilizație deratizată de păreri
zărite de fiecare locuitor în zorii patului
cu toate visele înșelătoare și molipsitoare
oh! și cât de ezitant e să găsesc finalul
marele punct din atenția crizei astea