din mațe fluture de mi-ai preface
în miez, sub sobre fructele de iarnă
ce se aștern în patimi la lucarnă,
s-or așeza în liniște și pace

e frig și gerul iute mă încoarnă
cu devenirea-i de-nspăimânt, rapace
mă și-nfior dar încă îmi și place
în norii ce Ideile-mi răstoarnă

în încă de cuvinte, nu de mine
o Pasăre se cerne cu încetul
lăsând în urma sa doar albumine

sunt cel ce mătură din prag regretul
și spre Crăciun visam în zori Lumine,
se izgonea în flori de vânt poetul