precum e dracul este de frumoasă
se încălzește-n iernii luminițe
și-n nudul ei nu-i pot a da de ițe
de ce la ea tot poartă, Doamne, Coasă

și mă trăgeam din Împărat la spițe
era Pecetea în fire-mi roasă
veneau trei magi în liniștea cea joasă
eu mă iscam cu tine prin căpițe

apoi turnam asfalt, podeaua-mi dreagă
în tainica-mi chilie subterană
mai în adânc de-o cufundam, întreagă

sorbeam fierturi din sfânta noastră Cană
sub cerul orb, tăcerea de îmi neagă
mustea de viermi iubirea noastră, rană