mi-au dăruit o autostradă
construită din zece mii de cuvinte
cu forță de lucru adunată de prin toate satele mărginașe
cărora li s-a comunicat că precizia de care vor da dovadă
în asamblarea acestui cadou de noapte bună
o să le fie răsplătită conform standardelor
de luni dimineață

și oamenii înnebuniți de zâmbet și mâini întinse au întrebat
lunea asta?
nu
lunea viitoare atunci?
sub nicio formă că este lună plină!
atunci când?!
în momentul când scriitorului o să i se facă foame
păi și ce legătura are foamea poetului cu munca noastră cinstită?
când o să fie atâta foame în sufletul lui
voi vă veți repezi cu o viteză de neimaginat
îi spargeți ușa cu voință
și luați tot ce prindeți mai la îndemână că nici el nu mai are de unde
și cadoul de noapte bună?
ce facem cu sfârșitul lui
îl ducem sau nu îl ducem până la capăt?!
nu vă faceți voi griji față de asta
îl vom descoperi noi la un moment dat
căzut într-un șanț
până la ultimul cuvânt