în tumultul de Facere
tăcere în vene rosteam baliverne
mărgăritare strigam spre Dumnezeu
paiangul țesea clipa în care îmi încolțea aripa
de zburat deasupra pămânților,
eu eram o altă stirpe
felceri vin s-o extirpe

calea lucidă de a evada din tine e suicidul
monștrilor ce te construiesc
întoarce-te în lut
și Dumnezeu îți va da dezlegare
a câta oară Zidirea să ne doară
de-i căzută Pasărea poate fi văzută

îmi serbez sfânta mizantropie cu ciolanele
vărsate ca apa
degetele mi se retrăgeau în unghii
neaua se așază în locuri interzise