Șireată, feminizată…
Femeia modernizată,
Nu mai mirose a ceapă,
Cu paiul bea suc, (Nu apă)
Că stau măștile pe față
Ca la clovn. Soțu-i paiață!

El trudește zi-lumină,
Ea la bârfe c-o vecină
Și tot cool, la telefoane,
Traiu-i de foiletoane!

Dimineața-n pijamale,
Cu opt rânduri de “sarmale”,
Bigudiuri cât colina,
S-aibă buclele ca fina;
Savurează cafeluța,
Scărpinând la ceafă, mâța.

Ciuguli ceva sintetic,
Înghite un diuretic
Și un purgativ, căci vrea
O suplețe ca de “Stea”;
Chiar dacă o zi întreagă
Stă pe budă…să se dreagă…
Palidă, împleticită,
Slăbește încolăcită.

Cu-așa crampe odioase,
Dureroase și tăioase,
Trebuie să șezi cuminte,
Să te rogi de cele sfinte,
Să îți trecă, că și Bella
Așteaptă telenovela…
Apoi de pierde vreo fază,
O apucă o emfază!

Bocește, se văicărește,
Că sultanul n-o iubește,
Și aia-i ca și un soare,
Chip plăcut și lungi picioare...
El, schilod ca și cocorul…
Să spargă televizorul,
Așa-i vine, de-nciudată!
Dragostea-i tare ciudată!
Bine că s-a terminat,
Mâine iar e “moț” în pat!

Ar găti, dar n-are vase,
De-o lună nu le spălase!
Tiii, chiuveta e ticsită!
Nu poate că-i lăcuită
Peste unghii, și-o costase
Două chenzine frumoase…
(De-a bărbatului, sărmanul,
Și nu-i face cu ciocanul!)
Căci "pictura" este scumpă,
Doar e cool, nu e vreo tâmpă!

Se învârte plictisită,
Modernă…și obosită!
Soțul vine frânt, acasă,
Ea îl poftește la masă:
Un pateu și-un colț de pâine,
(Nu l-ar mânca niciun câine)
Și-i spune printre suspine:
-Azi am stat numai pe vine,
Cred că am o boală grea,
Și văduv vei rămânea!
El, holbat, înghite greu…
-Uf, cum o vrea Dumnezeu...
De-mi doresc viață lejeră,
O să-mi iau o menajeră!