Mai arde rachiul galben în gurile voastre, mai lăcomește voluptatea
prostituatelor în ochii voștri: îndărătul vostru e durere și chin și nevoie!
Îndărătul vostru zace sfărâmată casa nepoților. Surpate-s iadurile asfatului.
Toate iernile au dezghețat dintr-o dată.
Imundele voastre străzi sânt acum curate.Misticele fabrici îngheață goale.
Brațele de piatră ale coșurilor de fabrică se lasă lăbărțate.Trecute
primăveri pe taluzuri de cale ferată! Voi, înfometaților în fața brutăriilor
pline! O, voi sărmani somnolenți ai dimineților de duminică!
Sus! Soarele va clădește ruguri aprinse.Caldarâmul vă cântă sub
cizmele dănțuitoare. O, voi, cu toții!
Tineri înflăcărați vorbesc atât de firesc în mulțime. Bărbații poartă
în jurul părului scurt turbanul soarelui. O, timpul e nou! Omul e puternic!
Tiranul atârnă de coșul roșu al fabricii.Samsarii-s constrânși să șlefuiască
prin sudoare bulgărele greu al aurului. Iar voi, proletarilor, vă aflați
în frunte.
Zorii zilei strălucesc înverzindu-vă tâmplele.Munca vi se încinge
prin mușchii plini de vigoare.Și dragostea omenirii vă așteaptă.