Mi-e frică de moarte, ea iarăși mă vrea,
M-ascund într-o viață ce încă-i nescrisă,
Plăpândele vise din dragostea mea,
Le-nvelesc în parfum de caisă.

Fac din mine un cer, Dumnezeu să mă scuze
Și un clopot îmi fac dintr-o rază de soare,
O coroană-mpletesc din cuvinte confuze
Și un sceptru, din apă de mare.

O insulă fac dintr-un verde de alge întinse
Plin de umbre țâșnește-un izvor dintr-o rugă,
Din regrete, o masă a tăcerii, învinse,
Doar iubirea va ști s-o ajungă.

Eu aici te aștept într-o clipă de noapte,
Sunt iubitul din vechi calendare,
Și voi fi lângă tine cu buzele coapte,
Să îmi dai sărutarea ce doare.