dimineața își deșiră oasele albe
peste caldarâm
ninge cu oameni de zăpadă desfigurați de cald
ah ce iarnă frumoasă vom trăi
dragostea mea
singurătatea se întinde ca o plagă
sub pielea uscată de soarele arid
din alba vară a depărtării noastre
roade din interior
animal cu ochi sticloși
închis într-o cușcă de lemn putred

crăciunul
ca de fiecare dată
devine scălâmbăială comercială
un ho ho ho promoțional
vă dăm
și ne dați
invers proporțional desigur

zăpada nu mai albește nicio deznădejde