La fel cum lumina în flux
se topește-n somn
și curge prin vise,

ochii privesc și se miră
cum pasărea nopții
a ouat în cuibul cerului
galbenă luna.

Stelele prolifice sunt cloști,
scot pui de aur nevăzuți,
luceferii veghează mereu
să nu se îndepărteze.

Noi admirăm zilnic aștrii
dar ei nu ne zăresc,
văd numai o sferă albastră
de pe care zboară păsări măiastre
și sub ele se ridică coloane
de aer dens.

La fel cum se coace ideea,
fructifică în pomul vieții
cu rădăcinile înfipte-n infinit.

Universul nu se clatină niciodată.