agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-12-22 | |
Hei, dragă M, noi chiar am crezut în revoluție,
în lozinci, în schimbare; trăiam expuse grafic între abscisă și ordonată, cântăream substanțe cu exactitate de patru zecimale, ne găuream halatele și ciorapii cu acizi, ne intoxicam în laboratoarele de șase ore; vara, mergeam la Convocare, în Ghencea, mai știi când au testat măștile pe noi? ne-au băgat într-un cort, au dat cu lacrimogene, care ieșea afară fără să plângă, avea masca bună; aruncam cu grenade, trăgeam cu puști AKM, alea de ne zdrobeau umărul, învățam despre STL-uri, despre cum să-ți înjectezi singur antidotul (nu, n-am uitat, atât am fost de cutremurată; seringa se-nfige brusc, perpendicular și cu forță prin postavul hainelor, în picior. nu, n-ai timp să te dezbraci, efectul se instalează-n secunde, ce subțire graniță între a fi și a nu); băteam pas de defilare în ritm de „Treceți batalioane române Carpații”, purtam cu mândrie haina militară (doar bretonul, rebel, nu prea stătea sub bonetă), pe stradă, salutam ofițerii, generalii ne răspundeau cu „săru'mâna”, în timp ce bucătăresele ne luau la per tu, azvârlind cu jigniri după noi (atunci am aflat că omul, cu cât e mai mărunt, cu atât simte nevoia să-i umilească pe cei care nu-i sunt asemenea). Ce naive am fost să credem că revoluția ne va aduce pe tavă respectul! când ea n-a făcut decât să schimbe niște mojici cu alții (mai mulți, mai ajunși, mai inculți). Da, dragă M, am făcut și armata, da' când a fost vorba să punem mâna pe arme să tragem în oameni, nu în ținte desenate, noi am uitat tot ce-nvățasem și ne-am amintit că suntem din altă poveste. Noi n-am știut să facem revoluția, și dac-am fi avut curaj, tot n-am fi știut în cine să tragem (oricum, ei stăteau ascunși, trăgând sforile). Așa că ne-am întors în laboratoarele noastre unde măcar ne sprijineam pe certitudini (întotdeauna, din reacția unui acid cu o bază, se formează o sare) unde învățam că până și apa ucide, unde am continuat să ne intoxicăm, dar măcar cunoșteam antidotul. Dar n-am găsit, dragă M, oricât am cercetat, n-am găsit antidotul pentru naivitate. Probabil injecția ar trebui aplicată brusc, cu forță, direct prin podoaba capilară, în creier.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate