Noaptea nu era obositoare, era lungă,
neagră și uneori mâloasă,
cuțitul cu tăiș ascuțit n-o tăia
avea straturi suprapuse, mișcătoare.

La telefon mi-ai spus c-o să vii
cu o voce șoptitoare de salcie,
ideea mea de frăgezime, ideea de muză
îmi alerga prin memorie șireată
ori se întrupa în gânduri vioaie
și face din așteptare o pregătire subtilă,
timpul se topește ca o lumânare în ceară fierbinte.
Ochii mari de nesupunere sub pleoape,
dezvăluie frumosul cu o tandră privire
într-o inefabilă și sacră magie.

În diminețile acestor cuvinte
se deschid orizonturi noi de gândire
în amiaza orelor de tăcere.