corabia întristării...

corabia întristării tăiată-n lemn ușor de o să-și piardă lestul visărilor rebele din mările de farduri las împrumut un dor ca loc de naufragiu cald ridurilor mele mai las și-o încrustată candelă-n cascada neliniștii ninsorii luată de cadou prin munți adânci de lacrimi ori poate la parada mumiei rechemării cu-al plânsului ecou și mă-nscăun pe tronul hârșitei privegheri iar poate ca sărut pe-al tainelor călcâi ce s-a strivit sub pasul ultimei înfieri a lacrimei pe crucea iubirilor dintâi