timpul era extenuat. în sfârșit a capitulat și
a-nceput să ningă să ningă să ningă
se însera fantomatic și
orașul se ascundea
pe jumătate sub lumini de felinare oarbe
pe jumătate sub gesturile noastre febrile nedumerite-ambigue
de pelerini mereu în trecere
tot căutând câte ceva tot căutând
fiindu-ne dor
întregită, tristețea adunată de prin vecini
de pe la colțuri de prin ceruri sau din sternuri
somată parcă, își arăta sordid chipul
atunci
am văzut trupuri contorsionate ochi dilatați
cuvinte suspendate înțelesuri aleatorii
vămi de netrecut
am putut într-un final s-o simțim cum trosnește
ca o scoarță ridată
ea însăși sătulă de sine
fata bătrână neîngrijită și searbădă
aproape desfigurată în așteptările noastre
ea s-a lăsat
s-a lăsat moale
în învelișul impermeabil al palmelor
și am desenat stele și litere grațioase
o noapte de Crăciun
îngeri din argint
un oraș ascuns doar în imaginație
și eram ușori ca fulgii și eram una cu zăpada
și eram vii
miroseam a fum și a iubire proaspătă