trece timpul
în fiecare zi se lasă jupuit ca un miel
îngerul din inima lui îi poartă sângele și tace
liniștea se rostogolește ca o piatră purtată de ape
în sânul lor lacrimi mereu sărate
duc dorul muntelui pe care sisif
urca în spate o stâncă

numai noi greu de urnit din mocirlă
devorăm sinele târând neputințe din unii în alții
fără să înțelegem cine-i vinovat de vină